figura
Español
figura | |
pronunciación (AFI) | [fiˈɣ̞u.ɾa] |
silabación | fi-gu-ra |
acentuación | llana |
longitud silábica | trisílaba |
rima | u.ɾa |
Etimología 1
Del castellano antiguo figura ("figura"), y este del latín figura, del latín fingo, del protoindoeuropeo *dʰeiǵʰ-.
Sustantivo femenino
Singular | Plural |
---|---|
figura | figuras |
- 1
- Forma exterior característica de un cuerpo, que la distingue de otro.
- Sinónimos: apariencia, forma, silueta.
- 2
- Configuración particular a cada individuo de la parte anterior de la cabeza.
- 3
- Aspecto global que presenta el cuerpo de las personas.
- Ejemplo: Tener una buena figura.
- 4
- Cosa material o inmaterial que trae a la imaginación o recuerda a algo o a alguien.
- Sinónimos: efigie, imagen, representación, símbolo.
- 5
- Representación artística o técnica en dibujo, pintura o escultura, de un cuerpo animal o de persona.
- 6
- Representación técnica en dibujo, de un concepto matemático u otro.
- 7
- Cosa material o inmaterial que representa un concepto.
- Sinónimos: imagen, representación, símbolo.
- Ejemplo: El perro, figura de la lealtad.
- 8
- Actor o personaje representado en una obra teatral.
- 9
- Representación pictórica impresa.
- Sinónimos: estampa, ilustración.
- 10
- Persona destacada.
- Sinónimos: astro, celebridad, estrella, personaje.
- 11
- Naipe que lleva una imagen que simboliza un personaje.
- 12
- En algunos juegos de cartas, el naipe que simboliza el número uno o as.
- 13
- Expresión o contorsión voluntaria o no del rostro con la que se expresa algún sentimiento, sensación o idea.
- 14
- Actitud o pose del cuerpo del bailarín en cierto momento de su interpretación.
- 15
- Forma visual que produce un conjunto de bailarines en el curso de su actuación, o de grupos de personas en otros ámbitos, como las barras deportivas en los estadios.
- 16
- Pieza del juego del ajedrez y de otros juegos.
- Sinónimo: trebejo.
- 17 Música
- Cada uno de los símbolos que se usan para las notas y silencios.
- 18 Filosofía
- Cada una de las cuatro variedades del silogismo que dependen de la posición del término medio en las premisas, del tipo de juicio de dichas premisas y de la conclusión.
- 19 Geometría
- El espacio encerrado entre las líneas o los planos.
- 20 Matemática
- Objeto representado por líneas.
- 21 Matemática
- Teorema o problema matemático representado gráficamente.
- 22 Gramática
- Construcción gramatical que rompe con las formas habituales con fines estéticos.
- 23 Retórica
- Estrategia, recurso, giro o forma que se aplica al lenguaje, sea a nivel de pensamiento, de pronunciación o de significado, para producir cierto efecto expresivo.
- Sinónimo: figura retórica
- Hipónimos: metalogismo, metaplasmo, metataxa
- 24
- Persona que se da aires de importancia y que se hace notar, sin tener gran mérito.
- Sinónimo: figurón.
- Ejemplo:
las figuras desmedidas y vanas caen bajo el peso de las desgracias que le envían los dioses, siempre que nacidos para la condición humana se olvidan de pensar como hombres.Sófocles. Sofocles: Teatro completo (440 A.C.). Capítulo Ájax. Página 65. Editorial: Bruguera. 1973. OBS.: trad. de Julio Pallí Bonet
- 25
- Persona a quien no se conoce muy bien o con quien no se tiene una relación muy cercana.[cita requerida].
- Ámbito: Colombia
Locuciones
|
Traducciones
|
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular (ella, él, ello; usted, 2.ª persona) del presente de indicativo de figurar.
- 2
- Segunda persona del singular (tú) del imperativo afirmativo de figurar.
Asturiano
figura | |
pronunciación (AFI) | /fiˈɡu.ɾa/ |
silabación | fi-ɡu-ra |
acentuación | llana |
longitud silábica | trisílaba |
variantes | fegura |
rima | u.ɾa |
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de figurar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del pretérito imperfecto de figurar.
Catalán
figura | |
central (AFI) | [fiˈɣu.ɾə] |
valenciano (AFI) | [fiˈɣu.ɾa] |
baleárico (AFI) | [fiˈɣu.ɾə] |
acentuación | llana |
longitud silábica | trisílaba |
rima | u.ɾə |
Etimología 1
Del catalán antiguo figura ("figura"), y este del latín figura, del latín fingo, del protoindoeuropeo *dʰeiǵʰ-.
Sustantivo femenino
Singular | Plural |
---|---|
figura | figures |
Información adicional
- Historia: atestiguado (en catalán antiguo) desde el siglo XII.
Criollo de Guinea-Bisáu
figura | |
pronunciación | falta agregar |
Etimología 1
Del portugués figura.
Sustantivo
- 1
- Figura.
Francés
figura | |
pronunciación (AFI) | [fi.ɡy.ʁa] |
homófonos | figuras, figurât |
rima | a |
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular (elle, on, il) del pretérito de indicativo de figurer.
Gallego
figura | |
pronunciación | falta agregar |
Etimología 1
Del galaicoportugués fegura y figura ("figura"), y estos del latín figura, del latín fingo, del protoindoeuropeo *dʰeiǵʰ-.
Sustantivo femenino
Singular | Plural |
---|---|
figura | figuras |
- 1
- Figura.
- 2
- Ilustración.
- Sinónimos: ilustración, imaxe.
- 3 Literatura, música, geometría
- Figura.
Italiano
figura | |
pronunciación (AFI) | /fiˈɡu.ra/ |
silabación | fi-gu-ra |
acentuación | llana |
longitud silábica | trisílaba |
rima | u.ra |
Etimología 1
Del italiano antiguo figura ("figura"), y este del latín figura, del latín fingo, del protoindoeuropeo *dʰeiǵʰ-.
Sustantivo femenino
Singular | Plural |
---|---|
figura | figure |
Información adicional
- Derivado: figuraccia.
- Historia: atestiguado (en italiano antiguo) desde el siglo XIII.
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de figurare.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del pretérito imperfecto de figurare.
Judeoespañol
figura | |
pronunciación | falta agregar |
Etimología 1
Del castellano antiguo figura ("figura"), y este del latín figura, del latín fingo, del protoindoeuropeo *dʰeiǵʰ-.
Sustantivo femenino
- 1
- Figura.
Latín
figura | |
clásico (AFI) | [ˈfɪɡʊrä] |
eclesiástico (AFI) | [ˈfiːɡurä] |
rima | i.ɡu.ra |
Sustantivo femenino
1.ª declinación | ||
Singular | Plural | |
---|---|---|
Nominativo | figūra | figūrae |
Vocativo | figūra | figūrae |
Acusativo | figūram | figūrās |
Genitivo | figūrae | figūrārum |
Dativo | figūrae | figūrīs |
Ablativo | figūrā | figūrīs |
Información adicional
|
Occitano
figura | |
pronunciación | falta agregar |
Etimología 1
Del provenzal antiguo figura ("figura"), y este del latín figura, del latín fingo, del protoindoeuropeo *dʰeiǵʰ-.
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de figurar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del pretérito imperfecto de figurar.
Portugués
figura | |
brasilero (AFI) | [fiˈɡu.ɾɐ] |
gaúcho (AFI) | [fiˈɡu.ɾa] |
europeo (AFI) | [fiˈɣu.ɾɐ] |
acentuación | llana |
longitud silábica | trisílaba |
rima | u.ɾɐ |
Etimología 1
Del galaicoportugués fegura y figura ("figura"), y estos del latín figura, del latín fingo, del protoindoeuropeo *dʰeiǵʰ-.
Sustantivo femenino
Singular | Plural |
---|---|
figura | figuras |
Locuciones
|
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de figurar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del pretérito imperfecto de figurar.
Rumano
figura | |
pronunciación | falta agregar |
Etimología 1
Del francés figurer, y este del francés medio figurer, del francés antiguo figurer, del latín figuro, del latín figura, del latín fingo, del protoindoeuropeo *dʰeiǵʰ-.
Verbo intransitivo
- 1
- Existir (tener presencia).
Conjugación
Formas no personales | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Simples | Infinitivo | Largo | figurare | ||||
Gerundio | Presente | figurând | |||||
Participio | Pasado | figurat | |||||
Compuestas | Infinitivo | Presente | a figura | ||||
Pasado | a fi figurat | ||||||
número: | singular | plural | |||||
persona: | primera | segunda | tercera | primera | segunda | tercera | |
Modo indicativo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
Tiempos simples | |||||||
Presente | figurez | figurezi | figurează | figurăm | figurați | figurează | |
Pretérito imperfecto o Copretérito | figuram | figurai | figura | figuram | figurați | figurau | |
Pretérito indefinido o Pretérito | figurai | figurași | figură | figurarăm | figurarăți | figurară | |
Pretérito perfecto o Antepresente | figurasem | figuraseși | figurase | figuraserăm | figuraserăți | figuraseră | |
Tiempos compuestos | |||||||
Perfect compus | am figurat | ai figurat | a figurat | am figurat | ați figurat | au figurat | |
Futuro | I | voi figura | vei figura | va figura | vom figura | veți figura | vor figura |
II | voi fi figurat | vei fi figurat | va fi figurat | vom fi figurat | veți fi figurat | vor fi figurat | |
Futuro popular | I | o să figurez | o să figurezi | o să figureze | o să figurăm | o să figurați | o să figureze |
II | am să fi figurat | ai să fi figurat | a să fi figurat | am să fi figurat | ați să fi figurat | au să fi figurat | |
III | oi figura | îi figura | a figura | om figura | îți figura | or figura | |
Modo condicional | eu | tu | el | noi | voi | ei | |
Tiempos compuestos | |||||||
Presente | aș figura | ai figura | ar figura | am figura | ați figura | ar figura | |
Perfecto | aș fi figurat | ai fi figurat | ar fi figurat | am fi figurat | ați fi figurat | ar fi figurat | |
Modo subjuntivo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
Tiempos simples | |||||||
Presente | să figurez | să figurezi | să figureze | să figurăm | să figurați | să figureze | |
Tiempos compuestos | |||||||
Perfecto | fi figurat | fi figurat | fi figurat | fi figurat | fi figurat | fi figurat | |
Modo imperativo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
Afirmativo | figurează | figurați | |||||
Negativo | nu figura | nu figurați |
Información adicional
- Derivados: configura, configurare, figurare, refigura.
Forma sustantiva
- 1
- Forma del nominativo definido singular de figură.
- 2
- Forma del acusativo definido singular de figură.
Sardo
figura | |
pronunciación | falta agregar |
variantes | fregura, frigura, friura |
Sustantivo femenino
- 1
- Figura.
Véneto
figura | |
pronunciación | falta agregar |
variantes | fregura, frigura, friura |
Sustantivo femenino
- 1
- Figura.
Referencias y notas
- Glare, P. G. W. (editor, 1983) Oxford Latin Dictionary. Oxford: Oxford University Press
- «figura». En: Dicionário online Caldas Aulete.
- Academia de la Llingua Asturiana. «figura», en Academia de la Llingua Asturiana: Diccionariu de l'Academia de la Llingua Asturiana, edición digital, Oviedo: ALLA. ISBN 978-84-8168-208-3.
- «figura». En: DEX online.
- «figura», Diccionario de la lengua española (2001), 22.ª ed., Madrid: Real Academia Española, Asociación de Academias de la Lengua Española y Espasa.
- Real Academia Galega (2017). «figura», en Real Academia Galega: Dicionario da Real Academia Galega, edición digital, A Coruña: RAG. ISBN 978-84-87987-80-9.
- VV.AA. (1998) "figura". En: Gran diccionari de la llengua catalana. Barcelona: Institut d'Estudis Catalans
- VV. AA. (online). «figura», Vocabolario Treccani. Roma: Istituto dell'Enciclopedia Italiana.