ortografia
Español
| ortografia | |
| pronunciación (AFI) | [oɾ.t̪oˈɣ̞ɾa.fja] |
| silabación | or-to-gra-fia[1] |
| acentuación | llana |
| longitud silábica | tetrasílaba |
| rima | a.fja |
Castellano antiguo
| ortografia | |
| pronunciación | falta agregar |
| grafías alternativas | orthographia[2], ortographia[3] |
Etimología
Del latín orthographiam ("ortografía"), y esta del griego antiguo ὀρθογραφία (orthographía).
Sustantivo femenino
- 1
- Ortografía.
- Uso: poco usado.
Catalán
| ortografia | |
| occidental (AFI) | [oɾ.to.ɣɾaˈfi.a] |
| oriental (AFI) | [ur.tu.ɣɾəˈfi.ə] |
| acentuación | llana |
| longitud silábica | pentasílaba |
| rima | i.a |
Etimología
Del catalán antiguo ortografia ("ortografía"), y esta del latín orthographiam ("ortografía"), del griego antiguo ὀρθογραφία (orthographía).
Véase también
Wikipedia en catalán tiene un artículo sobre ortografia..
Catalán antiguo
| ortografia | |
| pronunciación | falta agregar |
Etimología
Del latín orthographiam ("ortografía"), y esta del griego antiguo ὀρθογραφία (orthographía).
Sustantivo femenino
- 1
- Ortografía.
- Uso: poco usado.
Corso
| ortografia | |
| pronunciación (AFI) | [ɔr.tɔ.ˈɡra.fja] |
| variantes | ortugrafia |
Etimología
Del latín orthographiam ("ortografía"), y esta del griego antiguo ὀρθογραφία (orthographía).
Sustantivo femenino
Vasco
| ortografia | |
| pronunciación | falta agregar |
| Indefinido | Singular | Plural | |
|---|---|---|---|
| Absolutivo | ortografia | ortografia | ortografiak |
| Ergativo | ortografia | ortografia | ortografiek |
| Dativo | ortografiari | ortografiari | ortografiei |
| Genitivo | ortografiaren | ortografiaren | ortografien |
| Comitativo | ortografiarekin | ortografiarekin | ortografiekin |
| Benefactivo | ortografiarentzat | ortografiarentzat | ortografientzat |
| Causativo | ortografiarengatik | ortografiarengatik | ortografiengatik |
| Instrumental | ortografiaz | ortografiaz | ortografiez |
| Inesivo | ortografiatan | ortografian | ortografietan |
| Separativo | ortografiatako | ortografiako | ortografietako |
| Adlativo | ortografiatara | ortografiara | ortografietara |
| Adl. extremo | ortografiataraino | ortografiaraino | ortografietaraino |
| Ac. adlativo | ortografiatarantz | ortografiarantz | ortografietarantz |
| Adverbial | ortografiatarako | ortografiarako | ortografietarako |
| Ablativo | ortografiatatik | ortografiatik | ortografietatik |
| Partitivo | ortografiarik | - | - |
| Prolativo | ortografiatzat | - | - |
Etimología
Si puedes, incorpórala: ver cómo
Sustantivo inanimado
Véase también
Wikipedia en vasco tiene un artículo sobre ortografia..
Italiano
| ortografia | |
| pronunciación (AFI) | [ortoɡraˈfia] |
Etimología
Del latín orthographiam ("ortografía"), y esta del griego antiguo ὀρθογραφία (orthographía).
Información adicional
|
Véase también
Wikipedia en italiano tiene un artículo sobre ortografia..
Judeoespañol
| ortografía | |
| pronunciación | falta agregar |
| grafías alternativas | ortografíya |
Etimología
Del castellano antiguo ortografia ("ortografía"), y esta del latín orthographiam ("ortografía"), del griego antiguo ὀρθογραφία (orthographía).
Occitano
| ortografia | |
| pronunciación (AFI) | [urtuɣra'fio] |
Etimología
Del provenzal antiguo ortografia ("ortografía"), y esta del latín orthographiam ("ortografía"), del griego antiguo ὀρθογραφία (orthographía).
Información adicional
|
Véase también
Wikipedia en occitano tiene un artículo sobre ortografia..
Papiamento
| ortografia | |
| pronunciación | falta agregar |
Etimología
Del español ortografía y del portugués ortografia ("ortografía").
Sustantivo
Portugués
| ortografia | |
| Brasil meridional (AFI) | [ˌoɻ.to.ɡɾa.ˈfi.a] |
| grafías alternativas | orthographia[4] |
Etimología
Del latín orthographiam ("ortografía"), y esta del griego antiguo ὀρθογραφία (orthographía).
Información adicional
|
Véase también
Wikipedia en portugués tiene un artículo sobre ortografia..
Provenzal antiguo
| ortografia | |
| pronunciación | falta agregar |
Etimología
Del latín orthographiam ("ortografía"), y esta del griego antiguo ὀρθογραφία (orthographía).
Sustantivo femenino
Rumano
| ortografiá | |
| pronunciación (AFI) | [ortoˈgrafia] |
Etimología
Del francés orthographier ("deletrear").[5]
Verbo transitivo
Forma verbal
- 2
- Forma del nominativo definido y acusativo definido singular de ortografie.
Conjugación
| Formas no personales | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Simples | Infinitivo | Largo | ortografiare | ||||
| Gerundio | Presente | ortografiind | |||||
| Participio | Pasado | ortografiat | |||||
| Compuestas | Infinitivo | Presente | a ortografia | ||||
| Pasado | a fi ortografiat | ||||||
| número: | singular | plural | |||||
| persona: | primera | segunda | tercera | primera | segunda | tercera | |
| Modo indicativo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
| Tiempos simples | |||||||
| Presente | ortografiez | ortografiezi | ortografiază | ortografiăm | ortografiați | ortografiază | |
| Pretérito imperfecto o Copretérito | ortografiam | ortografiai | ortografia | ortografiam | ortografiați | ortografiau | |
| Pretérito indefinido o Pretérito | ortografiai | ortografiași | ortografiă | ortografiarăm | ortografiarăți | ortografiară | |
| Pretérito perfecto o Antepresente | ortografiasem | ortografiaseși | ortografiase | ortografiaserăm | ortografiaserăți | ortografiaseră | |
| Tiempos compuestos | |||||||
| Perfect compus | am ortografiat | ai ortografiat | a ortografiat | am ortografiat | ați ortografiat | au ortografiat | |
| Futuro | I | voi ortografia | vei ortografia | va ortografia | vom ortografia | veți ortografia | vor ortografia |
| II | voi fi ortografiat | vei fi ortografiat | va fi ortografiat | vom fi ortografiat | veți fi ortografiat | vor fi ortografiat | |
| Futuro popular | I | o să ortografiez | o să ortografiezi | o să ortografieze | o să ortografiăm | o să ortografiați | o să ortografieze |
| II | am să fi ortografiat | ai să fi ortografiat | a să fi ortografiat | am să fi ortografiat | ați să fi ortografiat | au să fi ortografiat | |
| III | oi ortografia | îi ortografia | a ortografia | om ortografia | îți ortografia | or ortografia | |
| Modo condicional | eu | tu | el | noi | voi | ei | |
| Tiempos compuestos | |||||||
| Presente | aș ortografia | ai ortografia | ar ortografia | am ortografia | ați ortografia | ar ortografia | |
| Perfecto | aș fi ortografiat | ai fi ortografiat | ar fi ortografiat | am fi ortografiat | ați fi ortografiat | ar fi ortografiat | |
| Modo subjuntivo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
| Tiempos simples | |||||||
| Presente | să ortografiez | să ortografiezi | să ortografieze | să ortografiăm | să ortografiați | să ortografieze | |
| Tiempos compuestos | |||||||
| Perfecto | fi ortografiat | fi ortografiat | fi ortografiat | fi ortografiat | fi ortografiat | fi ortografiat | |
| Modo imperativo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
| Afirmativo | ortografiază | ortografiați | |||||
| Negativo | nu ortografia | nu ortografiați | |||||
Referencias y notas
- Desde 1999 se recomienda considerar siempre diptongo, a efectos de acentuación gráfica, la combinación entre vocales cerradas “átonas” (/iu/, /ui/), o entre vocales cerradas con vocales abiertas ambas “átonas” (/ua/, /ei/, /io/, etc.). Esta recomendación se transforma en prescripción a partir de la reforma ortográfica de 2010, por lo que muchas palabras que se podían escribir con hiato deberán escribirse en diptongo. No obstante, esto no implica una proscripción en la pronunciación. Más información.
- rara
- rara
- obsoleta
- «ortografia». En: DEX online.