crucifica
Español
crucifica | |
seseante (AFI) | [kɾu.siˈfi.ka] |
no seseante (AFI) | [kɾu.θiˈfi.ka] |
silabación | cru-ci-fi-ca |
acentuación | llana |
longitud silábica | tetrasílaba |
rima | i.ka |
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular (ella, él, ello; usted, 2.ª persona) del presente de indicativo de crucificar.
- 2
- Segunda persona del singular (tú) del imperativo afirmativo de crucificar.
- Uso: para el negativo se emplea el presente del subjuntivo.
Asturiano
crucifica | |
pronunciación (AFI) | /kɾu.θiˈfi.ka/ |
silabación | cru-ci-fi-ca |
acentuación | llana |
longitud silábica | tetrasílaba |
rima | i.ka |
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de crucificar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del presente del imperativo de crucificar.
Catalán
crucifica | |
central (AFI) | [kɾu.siˈfi.kə] |
valenciano (AFI) | [kɾu.siˈfi.ka] |
baleárico (AFI) | [kɾu.siˈfi.kə] |
acentuación | llana |
longitud silábica | tetrasílaba |
rima | i.kə |
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de crucificar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del presente del imperativo de crucificar.
Gallego
crucifica | |
pronunciación | falta agregar |
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de crucificar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del presente del imperativo de crucificar.
Occitano
crucifica | |
pronunciación | falta agregar |
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de crucificar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del presente del imperativo de crucificar.
Portugués
crucifica | |
brasilero (AFI) | [kɾu.siˈfi.kɐ] |
gaúcho (AFI) | [kɾu.siˈfi.ka] |
europeo (AFI) | [kɾu.siˈfi.kɐ] |
acentuación | llana |
longitud silábica | tetrasílaba |
rima | i.kɐ |
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de crucificar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del presente del imperativo de crucificar.
Rumano
crucificá | |
pronunciación (AFI) | [krut͡ʃifiˈka] |
Etimología
Del francés crucifier ("crucificar"), y este del francés medio crucifier ("crucificar"), del francés antiguo crucifier ("crucificar"), del latín crucifīgere ("crucificar"), de crucis ("cruz") y fīgere ("fijar").
Verbo transitivo
- 1
- Crucificar.
- Uso: obsoleto.
- Sinónimo: răstigni.
- 2
- Crucificar.
- Uso: figurado.
- Sinónimos: răstigni, tortura.
Conjugación
Formas no personales | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Simples | Infinitivo | Largo | crucificare | ||||
Gerundio | Presente | crucificând | |||||
Participio | Pasado | crucificat | |||||
Compuestas | Infinitivo | Presente | a crucifica | ||||
Pasado | a fi crucificat | ||||||
número: | singular | plural | |||||
persona: | primera | segunda | tercera | primera | segunda | tercera | |
Modo indicativo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
Tiempos simples | |||||||
Presente | crucific | crucifiti | crucifică | crucificăm | crucificați | crucifică | |
Pretérito imperfecto o Copretérito | crucificam | crucificai | crucifica | crucificam | crucificați | crucificau | |
Pretérito indefinido o Pretérito | crucificai | crucificași | crucifică | crucificarăm | crucificarăți | crucificară | |
Pretérito perfecto o Antepresente | crucificasem | crucificaseși | crucificase | crucificaserăm | crucificaserăți | crucificaseră | |
Tiempos compuestos | |||||||
Perfect compus | am crucificat | ai crucificat | a crucificat | am crucificat | ați crucificat | au crucificat | |
Futuro | I | voi crucifica | vei crucifica | va crucifica | vom crucifica | veți crucifica | vor crucifica |
II | voi fi crucificat | vei fi crucificat | va fi crucificat | vom fi crucificat | veți fi crucificat | vor fi crucificat | |
Futuro popular | I | o să crucific | o să crucifiti | o să crucifice | o să crucificăm | o să crucificați | o să crucifice |
II | am să fi crucificat | ai să fi crucificat | a să fi crucificat | am să fi crucificat | ați să fi crucificat | au să fi crucificat | |
III | oi crucifica | îi crucifica | a crucifica | om crucifica | îți crucifica | or crucifica | |
Modo condicional | eu | tu | el | noi | voi | ei | |
Tiempos compuestos | |||||||
Presente | aș crucifica | ai crucifica | ar crucifica | am crucifica | ați crucifica | ar crucifica | |
Perfecto | aș fi crucificat | ai fi crucificat | ar fi crucificat | am fi crucificat | ați fi crucificat | ar fi crucificat | |
Modo subjuntivo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
Tiempos simples | |||||||
Presente | să crucific | să crucifiti | să crucifice | să crucificăm | să crucificați | să crucifice | |
Tiempos compuestos | |||||||
Perfecto | fi crucificat | fi crucificat | fi crucificat | fi crucificat | fi crucificat | fi crucificat | |
Modo imperativo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
Afirmativo | crucifică | crucificați | |||||
Negativo | nu crucifica | nu crucificați | |||||
Los cambios ortográficos se señalan en negrita. |
Información adicional
- Derivados: cruce, crucificare, crucificat, crucifix.
Este artículo ha sido escrito por Wiktionary. El texto está disponible bajo la licencia Creative Commons - Atribución - CompartirIgual. Pueden aplicarse cláusulas adicionales a los archivos multimedia.