crucifica
Español
    
| crucifica | |
| seseante (AFI) | [kɾu.siˈfi.ka] | 
| no seseante (AFI) | [kɾu.θiˈfi.ka] | 
| silabación | cru-ci-fi-ca | 
| acentuación | llana | 
| longitud silábica | tetrasílaba | 
| rima | i.ka | 
Forma verbal
    
- 1
- Tercera persona del singular (ella, él, ello; usted, 2.ª persona) del presente de indicativo de crucificar.
- 2
- Segunda persona del singular (tú) del imperativo afirmativo de crucificar.
- Uso: para el negativo se emplea el presente del subjuntivo.
 
Asturiano
    
| crucifica | |
| pronunciación (AFI) | /kɾu.θiˈfi.ka/ | 
| silabación | cru-ci-fi-ca | 
| acentuación | llana | 
| longitud silábica | tetrasílaba | 
| rima | i.ka | 
Forma verbal
    
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de crucificar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del presente del imperativo de crucificar.
Catalán
    
| crucifica | |
| central (AFI) | [kɾu.siˈfi.kə] | 
| valenciano (AFI) | [kɾu.siˈfi.ka] | 
| baleárico (AFI) | [kɾu.siˈfi.kə] | 
| acentuación | llana | 
| longitud silábica | tetrasílaba | 
| rima | i.kə | 
Forma verbal
    
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de crucificar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del presente del imperativo de crucificar.
Gallego
    
| crucifica | |
| pronunciación | falta agregar | 
Forma verbal
    
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de crucificar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del presente del imperativo de crucificar.
Occitano
    
| crucifica | |
| pronunciación | falta agregar | 
Forma verbal
    
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de crucificar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del presente del imperativo de crucificar.
Portugués
    
| crucifica | |
| brasilero (AFI) | [kɾu.siˈfi.kɐ] | 
| gaúcho (AFI) | [kɾu.siˈfi.ka] | 
| europeo (AFI) | [kɾu.siˈfi.kɐ] | 
| acentuación | llana | 
| longitud silábica | tetrasílaba | 
| rima | i.kɐ | 
Forma verbal
    
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de crucificar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del presente del imperativo de crucificar.
Rumano
    
| crucificá | |
| pronunciación (AFI) | [krut͡ʃifiˈka] | 
Etimología
    
Del francés crucifier ("crucificar"), y este del francés medio crucifier ("crucificar"), del francés antiguo crucifier ("crucificar"), del latín crucifīgere ("crucificar"), de crucis ("cruz") y fīgere ("fijar").
Verbo transitivo
    
- 1
- Crucificar.
- Uso: obsoleto.
- Sinónimo: răstigni.
 
- 2
- Crucificar.
- Uso: figurado.
- Sinónimos: răstigni, tortura.
 
Conjugación
    
| Formas no personales | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Simples | Infinitivo | Largo | crucificare | ||||
| Gerundio | Presente | crucificând | |||||
| Participio | Pasado | crucificat | |||||
| Compuestas | Infinitivo | Presente | a crucifica | ||||
| Pasado | a fi crucificat | ||||||
| número: | singular | plural | |||||
| persona: | primera | segunda | tercera | primera | segunda | tercera | |
| Modo indicativo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
| Tiempos simples | |||||||
| Presente | crucific | crucifiti | crucifică | crucificăm | crucificați | crucifică | |
| Pretérito imperfecto o Copretérito | crucificam | crucificai | crucifica | crucificam | crucificați | crucificau | |
| Pretérito indefinido o Pretérito | crucificai | crucificași | crucifică | crucificarăm | crucificarăți | crucificară | |
| Pretérito perfecto o Antepresente | crucificasem | crucificaseși | crucificase | crucificaserăm | crucificaserăți | crucificaseră | |
| Tiempos compuestos | |||||||
| Perfect compus | am crucificat | ai crucificat | a crucificat | am crucificat | ați crucificat | au crucificat | |
| Futuro | I | voi crucifica | vei crucifica | va crucifica | vom crucifica | veți crucifica | vor crucifica | 
| II | voi fi crucificat | vei fi crucificat | va fi crucificat | vom fi crucificat | veți fi crucificat | vor fi crucificat | |
| Futuro popular | I | o să crucific | o să crucifiti | o să crucifice | o să crucificăm | o să crucificați | o să crucifice | 
| II | am să fi crucificat | ai să fi crucificat | a să fi crucificat | am să fi crucificat | ați să fi crucificat | au să fi crucificat | |
| III | oi crucifica | îi crucifica | a crucifica | om crucifica | îți crucifica | or crucifica | |
| Modo condicional | eu | tu | el | noi | voi | ei | |
| Tiempos compuestos | |||||||
| Presente | aș crucifica | ai crucifica | ar crucifica | am crucifica | ați crucifica | ar crucifica | |
| Perfecto | aș fi crucificat | ai fi crucificat | ar fi crucificat | am fi crucificat | ați fi crucificat | ar fi crucificat | |
| Modo subjuntivo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
| Tiempos simples | |||||||
| Presente | să crucific | să crucifiti | să crucifice | să crucificăm | să crucificați | să crucifice | |
| Tiempos compuestos | |||||||
| Perfecto | fi crucificat | fi crucificat | fi crucificat | fi crucificat | fi crucificat | fi crucificat | |
| Modo imperativo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
| Afirmativo | crucifică | crucificați | |||||
| Negativo | nu crucifica | nu crucificați | |||||
| Los cambios ortográficos se señalan en negrita. | |||||||
Información adicional
    
- Derivados: cruce, crucificare, crucificat, crucifix.
    Este artículo ha sido escrito por Wiktionary. El texto está disponible bajo la licencia Creative Commons - Atribución - CompartirIgual. Pueden aplicarse cláusulas adicionales a los archivos multimedia.
