urca
Rumano
    
| urcá | |
| pronunciación (AFI) | [ur'ka] | 
| parónimos | urcă | 
Etimología
    
Del latín vulgar *oricāre, y este del latín orīrī ("levantarse").[1]
Verbo intransitivo
    
Locuciones
    
| 
 | 
Conjugación
    
| Formas no personales | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Simples | Infinitivo | Largo | urcare | ||||
| Gerundio | Presente | urcând | |||||
| Participio | Pasado | urcat | |||||
| Compuestas | Infinitivo | Presente | a urca | ||||
| Pasado | a fi urcat | ||||||
| número: | singular | plural | |||||
| persona: | primera | segunda | tercera | primera | segunda | tercera | |
| Modo indicativo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
| Tiempos simples | |||||||
| Presente | urc | urci | urcă | urcăm | urcați | urcă | |
| Pretérito imperfecto o Copretérito | urcam | urcai | urca | urcam | urcați | urcau | |
| Pretérito indefinido o Pretérito | urcai | urcași | urcă | urcarăm | urcarăți | urcară | |
| Pretérito perfecto o Antepresente | urcasem | urcaseși | urcase | urcaserăm | urcaserăți | urcaseră | |
| Tiempos compuestos | |||||||
| Perfect compus | am urcat | ai urcat | a urcat | am urcat | ați urcat | au urcat | |
| Futuro | I | voi urca | vei urca | va urca | vom urca | veți urca | vor urca | 
| II | voi fi urcat | vei fi urcat | va fi urcat | vom fi urcat | veți fi urcat | vor fi urcat | |
| Futuro popular | I | o să urc | o să urci | o să urce | o să urcăm | o să urcați | o să urce | 
| II | am să fi urcat | ai să fi urcat | a să fi urcat | am să fi urcat | ați să fi urcat | au să fi urcat | |
| III | oi urca | îi urca | a urca | om urca | îți urca | or urca | |
| Modo condicional | eu | tu | el | noi | voi | ei | |
| Tiempos compuestos | |||||||
| Presente | aș urca | ai urca | ar urca | am urca | ați urca | ar urca | |
| Perfecto | aș fi urcat | ai fi urcat | ar fi urcat | am fi urcat | ați fi urcat | ar fi urcat | |
| Modo subjuntivo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
| Tiempos simples | |||||||
| Presente | să urc | să urci | să urce | să urcăm | să urcați | să urce | |
| Tiempos compuestos | |||||||
| Perfecto | fi urcat | fi urcat | fi urcat | fi urcat | fi urcat | fi urcat | |
| Modo imperativo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
| Afirmativo | urcă | urcați | |||||
| Negativo | nu urca | nu urcați | |||||
Información adicional
    
- Derivados: urcare, urcător.
- Anagramas: acru, cura.
Referencias y notas
    
- «urca». En: DEX online.
    Este artículo ha sido escrito por Wiktionary. El texto está disponible bajo la licencia Creative Commons - Atribución - CompartirIgual. Pueden aplicarse cláusulas adicionales a los archivos multimedia.
