minte

Arrumano

minte
pronunciación falta agregar

Etimología

Del latín mentem, y este del protoindoeuropeo *méntis ("pensamiento"). Compárese el rumano minte.

Sustantivo femenino

1
Intelecto, inteligencia, mente, pensamiento o razón.

Italiano

minte
estándar (AFI) ['minte]

Forma verbal

1
Forma del femenino plural de minto, participio pasado de mingere.

Rumano

minte
estándar (AFI) ['min.te]

Etimología

Del latín mentem, y este del protoindoeuropeo *méntis ("pensamiento"). Compárese el arrumano minte.

Sustantivo femenino

1
Intelecto, inteligencia, mente, pensamiento o razón.
  • Sinónimos: cuget, gând, intelect, inteligență, istețime, iscusință, rațiune.
2 Anatomía
Cerebro.
  • Uso: figurado.
  • Sinónimo: creier.
3
Cordura, sabiduría o sensatez.
4
Fantasía o imaginación.
  • Sinónimos: fantezie, imaginație.

Forma verbal

5
Tercera persona del singular del presente de indicativo de minți.
6
Segunda persona del singular del imperativo de minți.

Locuciones

Relacionado
  • cu minte
  • fără de minte
  • fără minte
  • fi în toate mințile
  • ieșit din minți
  • întreg la minte
  • învăța pe cineva minte
  • nu fi în toate mințile
  • scoate din minți
  • se frământa cu mintea
  • și aduna mințile
  • și frământa mintea
  • și frământa mințile
  • și ieși din minți
  • și pierde mintea
  • și pierde mințile

Información adicional

  • Derivados: aminte, aminti, cuminte, mintos.

Véase también

Valón

minte
pronunciación falta agregar

Etimología

Si puedes, incorpórala: ver cómo

Sustantivo femenino

1
Calumnia, chanchullo, chisme, embrollo, engaño, enredo, falacia, falsedad, falsía, hipocresía o mentira.
  • Sinónimos: bleuse, boude, couyonåde, coye, mintreye.

Referencias y notas

    • «minte». En: DEX online.
    Este artículo ha sido escrito por Wiktionary. El texto está disponible bajo la licencia Creative Commons - Atribución - CompartirIgual. Pueden aplicarse cláusulas adicionales a los archivos multimedia.