înțelepciune
Rumano
| înțelepciune | |
| pronunciación | falta agregar |
Etimología
Del latín intellectionem, y este de intellectus, de intellegere, de inter- y legere, del protoindoeuropeo *leǵ-.
Sustantivo femenino
| Indefinido | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo |
o înțelepciune | niște înțelepciuni |
| Genitivo– Dativo |
unei înțelepciuni | unor înțelepciuni |
| Definido | Singular | Plural |
| Nominativo– Acusativo |
înțelepciunea | înțelepciunile |
| Genitivo– Dativo |
înțelepciunii | înțelepciunilor |
| Vocativo | Singular | Plural |
| înțelepciune înțelepciuneo |
înțelepciunilor |
- 1
- Sabiduría, sapiencia o discernimiento.
- Ejemplo:
Pentru dragostea lui Dumnezeu și pentru creștinătate și mântuirea noastră comună, din această zi înainte, după cum îmi va da Dumnezeu înțelepciune și putere, îl voi proteja pe acest frate al meu Carol, cu ajutor sau orice altceva, așa cum tebuie protejat un frate, astfel ca el să facă același lucru pentru mine, și niciodată nu voi face cu știință o înțelegere cu Lothar care îi va face rău acestui frate al meu Carol.Jurămintele de la Strasbourg.
- Sinónimos: judecată, minte, sagacitate, sapiență.
- Antónimo: nejudecată.
- 2
- Discreción.
- Sinónimos: cumpătare, prudență
- Antónimos: necumpătare, imprudență.
Información adicional
- Derivados: înțelege, înțelept.
Véase también
Wikipedia en rumano tiene un artículo sobre înțelepciune..
Referencias y notas
Este artículo ha sido escrito por Wiktionary. El texto está disponible bajo la licencia Creative Commons - Atribución - CompartirIgual. Pueden aplicarse cláusulas adicionales a los archivos multimedia.