exagera
Español
exagera | |
pronunciación (AFI) | [ek.saˈxe.ɾa] |
silabación | e-xa-ge-ra[1] |
acentuación | llana |
longitud silábica | tetrasílaba |
rima | e.ɾa |
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular (ella, él, ello; usted, 2.ª persona) del presente de indicativo de exagerar.
- 2
- Segunda persona del singular (tú) del imperativo afirmativo de exagerar.
- Uso: para el negativo se emplea el presente del subjuntivo.
Catalán
exagera | |
central (AFI) | [əɡ.zəˈʒe.ɾə] |
valenciano (AFI) | [eɡ.zaˈd͡ʒe.ɾa] |
baleárico (AFI) | [əɡ.zəˈʒe.ɾə] |
acentuación | llana |
longitud silábica | tetrasílaba |
rima | e.ɾə |
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de exagerar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del presente del imperativo de exagerar.
Occitano
exagera | |
pronunciación | falta agregar |
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de exagerar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del presente del imperativo de exagerar.
Portugués
exagera | |
brasilero (AFI) | [e.zaˈʒɛ.ɾɐ] |
gaúcho (AFI) | [e.zaˈʒɛ.ɾa] |
europeo (AFI) | [i.zɐˈʒɛ.ɾɐ] |
acentuación | llana |
longitud silábica | tetrasílaba |
rima | ɛ.ɾɐ |
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de exagerar.
- 2
- Segunda persona del singular (tu) del presente del imperativo de exagerar.
Rumano
exagera | |
pronunciación | falta agregar |
Etimología
Del francés exagérer, y este del francés medio exagerer, del latín exaggerare, de ex- y aggerare ("amontonar"), del genitivo aggeris o agger ("montón"), del infinitivo aggerere, de ad- y gerere ("llevar"), de un origen incierto.[2][3]
Verbo transitivo
- 1
- Exagerar.
- Sinónimos: asupri, încărca, încornora, înflori, umfla.
Conjugación
Formas no personales | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Simples | Infinitivo | Largo | exagerare | ||||
Gerundio | Presente | exagerând | |||||
Participio | Pasado | exagerat | |||||
Compuestas | Infinitivo | Presente | a exagera | ||||
Pasado | a fi exagerat | ||||||
número: | singular | plural | |||||
persona: | primera | segunda | tercera | primera | segunda | tercera | |
Modo indicativo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
Tiempos simples | |||||||
Presente | exagerez | exagerezi | exagerează | exagerăm | exagerați | exagerează | |
Pretérito imperfecto o Copretérito | exageram | exagerai | exagera | exageram | exagerați | exagerau | |
Pretérito indefinido o Pretérito | exagerai | exagerași | exageră | exagerarăm | exagerarăți | exagerară | |
Pretérito perfecto o Antepresente | exagerasem | exageraseși | exagerase | exageraserăm | exageraserăți | exageraseră | |
Tiempos compuestos | |||||||
Perfect compus | am exagerat | ai exagerat | a exagerat | am exagerat | ați exagerat | au exagerat | |
Futuro | I | voi exagera | vei exagera | va exagera | vom exagera | veți exagera | vor exagera |
II | voi fi exagerat | vei fi exagerat | va fi exagerat | vom fi exagerat | veți fi exagerat | vor fi exagerat | |
Futuro popular | I | o să exagerez | o să exagerezi | o să exagereze | o să exagerăm | o să exagerați | o să exagereze |
II | am să fi exagerat | ai să fi exagerat | a să fi exagerat | am să fi exagerat | ați să fi exagerat | au să fi exagerat | |
III | oi exagera | îi exagera | a exagera | om exagera | îți exagera | or exagera | |
Modo condicional | eu | tu | el | noi | voi | ei | |
Tiempos compuestos | |||||||
Presente | aș exagera | ai exagera | ar exagera | am exagera | ați exagera | ar exagera | |
Perfecto | aș fi exagerat | ai fi exagerat | ar fi exagerat | am fi exagerat | ați fi exagerat | ar fi exagerat | |
Modo subjuntivo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
Tiempos simples | |||||||
Presente | să exagerez | să exagerezi | să exagereze | să exagerăm | să exagerați | să exagereze | |
Tiempos compuestos | |||||||
Perfecto | fi exagerat | fi exagerat | fi exagerat | fi exagerat | fi exagerat | fi exagerat | |
Modo imperativo | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele | |
Afirmativo | exagerează | exagerați | |||||
Negativo | nu exagera | nu exagerați |
Información adicional
- Derivados: exagerare, exagerat, exagerație.
Véneto
exagera | |
pronunciación | falta agregar |
Forma verbal
- 1
- Tercera persona del singular del presente de indicativo de exagerar.
- 2
- Tercera persona del plural del presente de indicativo de exagerar.
- 3
- Primera persona del singular del presente de subjuntivo de exagerar.
- 4
- Tercera persona del singular del presente de subjuntivo de exagerar.
- 5
- Tercera persona del plural del presente de subjuntivo de exagerar.
- 6
- Segunda persona del singular del presente del imperativo de exagerar.
- 7
- Tercera persona del singular del presente del imperativo de exagerar.
- 8
- Tercera persona del plural del presente del imperativo de exagerar.
Referencias y notas
- Se han detectado posibles prefijos semánticos en la palabra. De ser así, es posible que haya varias divisiones válidas como ocurre en el caso de transatlántico (tran-sat-lán-ti-co o trans-at-lán-ti-co, incluso tran-sa-tlán-ti-co) o subrayar (su-bra-yar o sub-ra-yar) . Por motivos técnicos, en estas situaciones sólo se mostrará la división fonética y no la división léxica o semántica, aunque se recomienda preferir esta última para el lenguaje escrito. Más información.
- «exagera». En: DEX online.
- Harper, Douglas (2001–2020). «exaggerate». En: Online Etymology Dictionary.
Este artículo ha sido escrito por Wiktionary. El texto está disponible bajo la licencia Creative Commons - Atribución - CompartirIgual. Pueden aplicarse cláusulas adicionales a los archivos multimedia.