prieten
Rumano
    
| priéten | |
| pronunciación (AFI) | [priˈe.ten] | 
Etimología
    
Del búlgaro приятел, y este del protoeslavo *prijatelĩ.[1]
Sustantivo masculino
    
| Indefinido | Singular | Plural | 
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo | un prieten | niște prieteni | 
| Genitivo– Dativo | unui prieten | unor prieteni | 
| Definido | Singular | Plural | 
| Nominativo– Acusativo | prietenul | prietenii | 
| Genitivo– Dativo | prietenului | prietenilor | 
| Vocativo | Singular | Plural | 
| prietenule | prietenilor | 
Locuciones
    
| 
 | 
Información adicional
    
- Derivados: împrieteni, împrietenire, împrietenit, neprieten, neprietenesc, neprietenește, neprietenie, neprietenos, neprieteșug, neprietnic, prietenă, prietenesc, prietenește, prietenie, prietenos, prieteșug.
Referencias y notas
    
- «prieten». En: DEX online.
    Este artículo ha sido escrito por Wiktionary. El texto está disponible bajo la licencia Creative Commons - Atribución - CompartirIgual. Pueden aplicarse cláusulas adicionales a los archivos multimedia.
