prieten
Rumano
| priéten | |
| pronunciación (AFI) | [priˈe.ten] |
Etimología
Del búlgaro приятел, y este del protoeslavo *prijatelĩ.[1]
Sustantivo masculino
| Indefinido | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo |
un prieten | niște prieteni |
| Genitivo– Dativo |
unui prieten | unor prieteni |
| Definido | Singular | Plural |
| Nominativo– Acusativo |
prietenul | prietenii |
| Genitivo– Dativo |
prietenului | prietenilor |
| Vocativo | Singular | Plural |
| prietenule |
prietenilor |
Locuciones
|
Información adicional
- Derivados: împrieteni, împrietenire, împrietenit, neprieten, neprietenesc, neprietenește, neprietenie, neprietenos, neprieteșug, neprietnic, prietenă, prietenesc, prietenește, prietenie, prietenos, prieteșug.
Referencias y notas
- «prieten». En: DEX online.
Este artículo ha sido escrito por Wiktionary. El texto está disponible bajo la licencia Creative Commons - Atribución - CompartirIgual. Pueden aplicarse cláusulas adicionales a los archivos multimedia.