inimă
 Entradas similares:  inima, inimã
 Entradas similares:  inima, inimãRumano
    

Inima omului. (1)
| ínimă | |
| pronunciación (AFI) | [ˈi.ni.mə] | 
| variantes | inemă | 
| parónimos | anima | 
Etimología
    
Del latín animam ("alma"), y este del protoindoeuropeo *ane- ("respirar"). Compárese el arrumano inimã.
Sustantivo femenino
    
| Indefinido | Singular | Plural | 
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo | o inimă | niște inimi | 
| Genitivo– Dativo | unei inimi | unor inimi | 
| Definido | Singular | Plural | 
| Nominativo– Acusativo | inima | inimile | 
| Genitivo– Dativo | inimii | inimilor | 
| Vocativo | Singular | Plural | 
| inimă inimo | inimilor | 
- 5
- Corazón (el asiento emocional).
- Uso: figurado.
- Ejemplo: Oftează din adâncul inimii.
 
- 7
- Coraje.
- Uso: figurado.
- Sinónimos: bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, cutezare, dârzenie, dârzie, încumetare, îndrăzneală, îndrăznire, intrepiditate, mărinimie, neînfricare, petulanță, semeție, semețire, suflet, taros, temeritate, voinicie.
 
- 8
- Carácter.
- 9
- Individual.
- Uso: figurado.
- Sinónimos: ființa, individ, om.
- Ejemplo: Înflăcărarea a cuprins toate inimile.
 
Locuciones
    
| 
 | 
Información adicional
    
- Derivados: inima, inimare, inimat, inimioară, inimos, inimoșie, inimucă, inimuță.
    Este artículo ha sido escrito por Wiktionary. El texto está disponible bajo la licencia Creative Commons - Atribución - CompartirIgual. Pueden aplicarse cláusulas adicionales a los archivos multimedia.
