inimă

Rumano

Inima omului. (1)
ínimă | |
pronunciación (AFI) | [ˈi.ni.mə] |
variantes | inemă |
parónimos | anima |
Etimología
Del latín animam ("alma"), y este del protoindoeuropeo *ane- ("respirar"). Compárese el arrumano inimã.
Sustantivo femenino
Indefinido | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominativo– Acusativo |
o inimă | niște inimi |
Genitivo– Dativo |
unei inimi | unor inimi |
Definido | Singular | Plural |
Nominativo– Acusativo |
inima | inimile |
Genitivo– Dativo |
inimii | inimilor |
Vocativo | Singular | Plural |
inimă inimo |
inimilor |
- 5
- Corazón (el asiento emocional).
- Uso: figurado.
- Ejemplo: Oftează din adâncul inimii.
- 7
- Coraje.
- Uso: figurado.
- Sinónimos: bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, cutezare, dârzenie, dârzie, încumetare, îndrăzneală, îndrăznire, intrepiditate, mărinimie, neînfricare, petulanță, semeție, semețire, suflet, taros, temeritate, voinicie.
- 8
- Carácter.
- 9
- Individual.
- Uso: figurado.
- Sinónimos: ființa, individ, om.
- Ejemplo: Înflăcărarea a cuprins toate inimile.
Locuciones
|
Información adicional
- Derivados: inima, inimare, inimat, inimioară, inimos, inimoșie, inimucă, inimuță.
Este artículo ha sido escrito por Wiktionary. El texto está disponible bajo la licencia Creative Commons - Atribución - CompartirIgual. Pueden aplicarse cláusulas adicionales a los archivos multimedia.