jenă
Rumano
| jénă | |
| pronunciación (AFI) | ['ʒe.nə] |
Etimología
Del francés gêne ("vergüenza")[1], y esta del francés medio gehenne, del francés antiguo gehine ("pena como resultado de admisión de culpabilidad"), de gehir ("confesar"), del fráncico *jehhjan ("confesar"), del protogermánico *jehaną ("decir").
Sustantivo femenino
| Indefinido | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo |
o jenă | niște jene |
| Genitivo– Dativo |
unei jene | unor jene |
| Definido | Singular | Plural |
| Nominativo– Acusativo |
jena | jenele |
| Genitivo– Dativo |
jenei | jenelor |
| Vocativo | Singular | Plural |
| jenă jeno |
jenelor |
- 1
- Corte, pena, plancha, pudor, roche, vergüenza (sentimiento).
- Sinónimos: rușinare, rușine, rușință, sfială, sfiiciune, stideală, stidință, stidire, stinghereală, stânjeneală, stânjenire.
- Antónimo: îndrăzneală.
- 2
- Vergüenza (situación).
- Sinónimos: încurcătură, stenahorie, strâmtoare.
Locuciones
- a avea o jenă
- jenă financiară
Referencias y notas
- «jenă». En: DEX online.
Este artículo ha sido escrito por Wiktionary. El texto está disponible bajo la licencia Creative Commons - Atribución - CompartirIgual. Pueden aplicarse cláusulas adicionales a los archivos multimedia.