jenă
Rumano
    
| jénă | |
| pronunciación (AFI) | ['ʒe.nə] | 
Etimología
    
Del francés gêne ("vergüenza")[1], y esta del francés medio gehenne, del francés antiguo gehine ("pena como resultado de admisión de culpabilidad"), de gehir ("confesar"), del fráncico *jehhjan ("confesar"), del protogermánico *jehaną ("decir").
Sustantivo femenino
    
| Indefinido | Singular | Plural | 
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo | o jenă | niște jene | 
| Genitivo– Dativo | unei jene | unor jene | 
| Definido | Singular | Plural | 
| Nominativo– Acusativo | jena | jenele | 
| Genitivo– Dativo | jenei | jenelor | 
| Vocativo | Singular | Plural | 
| jenă jeno | jenelor | 
- 1
- Corte, pena, plancha, pudor, roche, vergüenza (sentimiento).
- Sinónimos: rușinare, rușine, rușință, sfială, sfiiciune, stideală, stidință, stidire, stinghereală, stânjeneală, stânjenire.
- Antónimo: îndrăzneală.
 
- 2
- Vergüenza (situación).
- Sinónimos: încurcătură, stenahorie, strâmtoare.
 
Locuciones
    
- a avea o jenă
- jenă financiară
Referencias y notas
    
- «jenă». En: DEX online.
    Este artículo ha sido escrito por Wiktionary. El texto está disponible bajo la licencia Creative Commons - Atribución - CompartirIgual. Pueden aplicarse cláusulas adicionales a los archivos multimedia.
