glumă
Entradas similares: glumaRumano
| glúmă | |
| pronunciación (AFI) | ['glu.mə] |
| grafías alternativas | глумэ[1] |
Etimología 1
Del protoeslavo glumŭ.[2]
Sustantivo femenino
| Indefinido | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo |
o glumă | niște glume |
| Genitivo– Dativo |
unei glume | unor glume |
| Definido | Singular | Plural |
| Nominativo– Acusativo |
gluma | glumele |
| Genitivo– Dativo |
glumei | glumelor |
| Vocativo | Singular | Plural |
| glumă glumo |
glumelor |
- 1
- Broma (chiste).
- Sinónimos: anecdotă, cabazlâc, ghidușie, nebunie, năzbâtie, năzdrăvănie, pehlivănie, poznă, poșovaică (Moldavia), prujitură, prujă, tămășag, zgoandă, șagă, șalmă, șoadă, șoană, șozenie (Transilvania), șozie (Moldavia), ștrengărie.
- 2
- Inocentada, jugarreta, travesura (broma).
- Sinónimos: farsă, păcăleală.
Locuciones
- a lua (ceva) în glumă
- a lăsa gluma (la o parte)
- a merge prea departe cu gluma
- a nu înțelege de glumă
- a nu ști de glumă
- a nu-i arde (cuiva) de glumă
- a se întrece cu gluma
- fără glumă
- nu glumă
- nu-i de glumă
- nu-i glumă
- în glumă
Información adicional
|
Etimología 2
Del francés glume ("gluma").[2]
Sustantivo femenino
| Indefinido | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo |
o glumă | niște glume |
| Genitivo– Dativo |
unei glume | unor glume |
| Definido | Singular | Plural |
| Nominativo– Acusativo |
gluma | glumele |
| Genitivo– Dativo |
glumei | glumelor |
| Vocativo | Singular | Plural |
| glumă glumo |
glumelor |
- 1 Botánica
- Gluma.
Información adicional
|
- Anagrama: mulgă.
Referencias y notas
- Moldavia
- «glumă». En: DEX online.
Este artículo ha sido escrito por Wiktionary. El texto está disponible bajo la licencia Creative Commons - Atribución - CompartirIgual. Pueden aplicarse cláusulas adicionales a los archivos multimedia.