vehicul
Rumano
| vehicul | |
| pronunciación | falta agregar |
Etimología
Del francés véhicule ("vehículo")[1], y este del francés medio vehicule ("vehículo"), del latín vehiculum ("vehículo"), del infinitivo vehere ("llevar"), del protoindoeuropeo *weǵʰ- ("montar").
Sustantivo neutro
| Indefinido | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo |
un vehicul | niște vehicule |
| Genitivo– Dativo |
unui vehicul | unor vehicule |
| Definido | Singular | Plural |
| Nominativo– Acusativo |
vehiculul | vehiculele |
| Genitivo– Dativo |
vehiculului | vehiculelor |
| Vocativo | Singular | Plural |
| vehiculule vehicule |
vehiculelor |
- 1
- Vehículo.
- Sinónimo: mijloc de transport.
- Hipónimos: aeronavă, aerovehicul, ambarcațiune, automobil, electrovehicul, minivehicul, velociped.
- Hiperónimo: mijloc.
Información adicional
- Derivados o cognados: aerovehicul, autovehicul, electrovehicul, extravehicular, minivehicul, vehicula, vehicular, vehiculare, vehiculat.
Referencias y notas
- «vehicul». En: DEX online.
Este artículo ha sido escrito por Wiktionary. El texto está disponible bajo la licencia Creative Commons - Atribución - CompartirIgual. Pueden aplicarse cláusulas adicionales a los archivos multimedia.