terminație
Rumano
    
| terminație | |
| pronunciación | falta agregar | 
| grafías alternativas | terminațiune | 
Etimología
    
Del francés terminaison, y este del francés antiguo terminacion, del latín terminationem (del nominativo terminatio), del participio pasado de terminare ("limitar").
Sustantivo femenino
    
| Indefinido | Singular | Plural | 
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo | o terminație | niște terminații | 
| Genitivo– Dativo | unei terminații | unor terminații | 
| Definido | Singular | Plural | 
| Nominativo– Acusativo | terminația | terminațiile | 
| Genitivo– Dativo | terminației | terminațiilor | 
| Vocativo | Singular | Plural | 
| terminație terminațio | terminațiilor | 
Referencias y notas
    
    Este artículo ha sido escrito por Wiktionary. El texto está disponible bajo la licencia Creative Commons - Atribución - CompartirIgual. Pueden aplicarse cláusulas adicionales a los archivos multimedia.